De-ale studentiei...
 

 

       Multe se petrec īn viata studentului ! ... Tot felul de īntāmplari cu colegi si cu profesori... La ore, la examene, īn practica sau cine mai stie pe unde... Unele vesele, altele triste... Ele dau un alt farmec vietii de student si īl ajuta sa mai uite din greutatile pe care i le fac profesorii...
       ... Ce placut este sa te relaxezi īntr-o pauza de curs  (mai ales daca este matematica !)  ascultānd o īntāmplare hazlie cu un coleg...  Sau ce bine te simti dupa examen povestind despre "batalia" pe care tocmai ai cāstigat-o ! 
       Uneori cineva povesteste o istorioara care s-a petrecut cu cātva timp īn urma  (nu se mai stie cānd !) cu un coleg din alta promotie...  A aflat-o si el de la altcineva... si o povesteste "la māna a doua"  (sau a cāta?) ... Multe din aceste īntāmplari sunt "īmbunatatite" din generatie īn generatie si devin tot mai "adevarate"...  tot mai esentiale...  tot mai "de-ale studentiei "...
       Si ce importanta mai au amanuntele cu care le vom "colora" vreodata, cānd ne vom gāndi la ele si le vom re-re-re-povesti la un "pahar de vorba", sau la o īntālnire, peste ani, cu colegii, sau īn alte clipe de aducere aminte a acelor ani fericiti ai vietii ? ...

 


Studentii au descoperit...
  Nu suntem singuri īn Univers: mai exista profesorii...

Un pol pentru un termometru

Personaje: profesor T. Cāmpan, asistent D. Anghelache,
                 studenti la laboratorul de termotehnica, īn anul 1957

Profesorul T. Cāmpan a pus bazele Catedrei de Termotehnica.
S-a remarcat prin organizarea si dezvoltarea īnvatamāntului īn cadrul Facultatii de Mecanica. Dar mai era remarcat si printr-un vocabular "special", folosit atāt fata de colegi cāt si de studenti. Sub aspect fizic, arata, la vremea aceea, ca un mosulet, īmbracat īntr-un halat ponosit. Era ocupat toata ziua cu diferite cercetari si treburi prin laborator.
Īl avea ca asistent pe D.Anghelache, un tip tare “inventiv”.
Īn timpul unei ore de laborator un student a spart un termometru.
"Lasa, nu-i nimic!" l-a linistit asistentul Anghelache. "Vezi ca dincolo este un mos; du-te si roaga-l frumos sa-ti dea altul!". Urmānd sfatul, studentul pleca īn camera alaturata cautāndu-se prin buzunare. "Mosule, uite, īti dau un pol, ca sa-mi dai un termometru!".
Dar "mosul" era chiar profesorul Cāmpan, seful catedrei. Ce i-a spus studentului nu se poate reda īn scris...
Cāt despre asistentul Anghelache, acesta s-a facut nevazut pentru o vreme...

(Relatata de prof. Emil Jugureanu)

ALTII  DESPRE  NOI...

"Din activitatea studenteasca:
 La Facultatea de Mecanica a fost obtinut un
strung cu un design deosebit de cel al strungurilor care functioneaza".
 
 

(Din "Foaia absolvitilor", a promotiei 1989
a Facultatii de Stiinte Economice, Iasi)

 

DAR  NICI  NOI  NU  NE  LASAM...

    - Stiti de ce sunt mai multi studenti la invatamāntul economic decāt la cel tehnic?
    - ?!? ... (spuse economistul) ...
    - Pentru ca trebuie mai multi economisti ca sa contabilizeze ceea ce face un inginer!
 

(Din "Foaia absolventilor" a unei viitoare
promotii a Facultatii de Mecanica)

Cānd Silviu si Radu au ajuns la usa amfiteatrului era trecut putin de ora 8. Profesorul intrase. Cum sa deranjeze?
-- Ce facem pāna la 10? īntreba Radu.
-- Pai... hai sa bem o bere!
Noroc ca beraria din Bucsinescu nu e prea departe... Si, cu toate ca e luni dimineata, totul este pregatit...
Silviu savureaza berea rece. Dar ceva īl framānta:
-- Stii ce ma īngrijoreaza? Ca daca am luat-o de luni dimineata cu berea, tare ma tem ca asa o s-o ducem toata saptamāna!
-- S-ar putea sa ai dreptate! Doar stii proverbul nostru din batrāni: de ceea ce te temi, de aia nu scapi !

(povestita de ing. Idriceanu Liviu, absolvent mecanica agricola, 1987)

Din anumite motive profesorul Mangeron introducea uneori formulari "speciale"ale subiectelor la examenul de mecanica teoretica. Īntr-un bilet de examen din sesiunea iunie 1964 era īnscris urmatorul subiect:

           "Scripeti si utilizarea lor pe santierele īnfloritoare ale Iasului".

Ultima sansa...

Toamna anului 1971... Reexaminare la organe de masini, cu profesorul Popinceanu.
Īn sala au ramas ultimii doi studenti, care nu reusesc sa-si rezolve subiectele.
- Nu, nu... stii dumneata ceva, dar n-ai īnvatat destul... n-am ce-ti face... se adresa profesorul unuia dintre ei.
- Dom' profesor, nu ma lasati repetent... nu pot sa ma mai duc acasa... nu ma primesc parintii... se ruga studentul si īncepu sa plānga...
- Cum? Ce īnseamna asta? Plāngi la examen? Ce fel de barbat esti tu?
Urmara alte vaicareli... niste īntrebari "de baraj"... si īntr-un tārziu studentul smulse pretiosul 5...
Fu rāndul celuilalt.
- Stiti... si eu... ca si colegul... sunt īn aceeasi situatie... nu pot da ochii cu parintii!...
- Cum, spui ca esti īn aceeasi situatie cu el? Nu, nu esti!... Dumneata n-ai plāns!...

Martor ocular: prof.Cretu Spiridon (pe atunci asistent)