SCURT  ISTORIC  AL  INVATAMANTULUI  TEHNIC
SI  AL  INVATAMANTULUI  MECANIC  IESEAN
(pana in anul 1948)

Primele manifestari ale învatamântului tehnic iesean au avut loc în cadrul Universitatii din Iasi (actuala Universitate "Al.I.Cuza"), care a început sa functioneze în anul 1860. In cadrul Facultatii de Stiinte s-au predat cursuri de mecanica teoretica si de tehnologie mecanica; ele asigurau doar o cultura generala tehnica, fara a avea un caracter ingineresc propriu-zis.

Dupa anul 1900, descoperirile stiintifice ale epocii si dezvoltarea industriala au facut sa se simta din ce în ce mai mult necesitatea unui învatamânt stiintific aplicativ.

În anul 1906 la Universitatea din Iasi a luat fiinta Catedra de Chimie agricola (profesor titular Haralamb Vasiliu), care a constituit nucleul învatamântului superior agronomic la Iasi.

La 1 noiembrie 1910 s-a inaugurat Scoala de electricitate industriala (organizata de profesorul Dragomir Hurmuzescu). Ea s-a transformat, începând din anul 1912-1913, în Institut de Electricitate, cu durata cursurilor de trei ani.

În anul 1911, prin aprobarea Ministerului Cultelor si Instructiunii, s-a înfiintat Catedra de Chimie tehnologica.

Dupa Unirea din 1918, printre problemele majore ale României întregite figura si aceea a progresului industrial. Spiritele înaintate ale vremii cereau sa se înfiinteze cât mai multe scoli tehnice. Dupa ample discutii si consultari la nivel ministerial si guvernamental s-au creat doua institutii de învatamânt superior tehnic: Scoala Politehnica din Bucuresti (1920) si Scoala Politehnica din Timisoara (1921). Învatamântul tehnic superior din Iasi a ramas sa functioneze pe baza de Regulament, în temeiul Legii învatamântului din 1912, cu cele trei sectii tehnice (electrotehnica, chimie agricola, chimie tehnologica), în cadrul Facultatii de Stiinte a Universitatii.

Printr-o lege din anul 1923 Universitatilor le-a fost dat dreptul de a acorda titlul de inginer. Facultatile de Stiinte din Universitati si-au adaptat planurile de învatamânt la exigentele ingineresti. Noile planuri prevedeau o pregatire pe durata a patru ani.

În anii anii urmatori s-a înregistrat o ofensiva continua a învatamântului tehnic universitar iesean pentru câstigarea drepturilor sale, care decurgeau din traditia si din potentialul sau. Universitarii ieseni au sustinut ca "Scolile Politehnice s-au organizat cu vrednicie si dau ingineri foarte bine apreciati", dar si ca "Institutele universitare continua sa raspunda acelorasi cerinte" si ca "merita sa fie considerate pe aceeasi treapta de învatamânt cu sectiile respective de la Scolile Politehnice".

Atitudinea ferma a universitarilor ieseni, sprijiniti puternic de o larga opinie publica, a condus, în cele din urma, la elaborarea unei noi legi a învatamântului, votata de Parlamentul tarii la 20 martie 1937. În aceasta lege se prevedea ca titlul de inginer se putea acorda numai de Scolile Politehnice, iar învatamântul tehnic din cadrul universitatilor se desfiinta. Legea mentiona posibilitatea înfiintarii la Iasi a Scolii Politehnice, prin transformarea sectiilor de stiinte aplicate din cadrul Universitatii.

Imediat dupa votarea legii, Consiliul profesoral al sectiilor de stiinte aplicate de la Facultatea de Stiinte a Universitatii din Iasi s-a întrunit la data de 6 aprilie 1937 si a declarat constituirea Scolii Politehnice din Iasi. Noua institutie a luat de la început numele lui Gheorghe Asachi, iar primul rector a fost profesorul de chimie tehnologica Cristea Otin.

Efectul imediat al legii a fost acela ca sectiile tehnice din cadrul Universitatii au fost desfiintate, în timp ce Ministerul a hotarât "amânarea punerii în functiune a Politehnicii din Iasi pâna când se vor realiza conditiile legale si materiale compatibile cu importanta acestei institutii de învatamânt superior". În toamna anului 1937 studentii de la sectiile tehnice ale Universitatii nu au fost primiti la cursuri, ceea ce a stârnit numeroase proteste si a provocat manifestatii. Atât consiliul Facultatii de Stiinte cât si studentii au trimis delegatii la Minister pentru a protesta împotriva întârzierii în aplicarea legii. Sub aceste presiuni, prin Decretul din 3 decembrie 1937, publicat în "Monitorul Oficial" din 8 decembrie 1937, s-a înfiintat Scoala Politehnica "Gheorghe Asachi" din Iasi .

Având înscrisa pe "actul de nastere" data de 6 aprilie 1937, Scola Politehnica din Iasi a început, practic, sa functioneze la 1 octombrie 1938. Politehnica, desprinsa din Universitate, a convietuit multi ani cu aceasta, nu numai pentru ca se afla sub cupola aceleiasi cladiri, dar pentru ca a primit sprijinul de care avea nevoie, de la mai vârstica Alma Mater.

În perioada 1912 - 1937, în planurile de învatamânt ale Facultatii de Stiinte au figurat, pe diferite durate de timp, urmatoarele cursuri din domeniul ingineriei mecanice: tehnologia materialelor, masini unelte, rezistenta materialelor si statica grafica, masini termice, hidraulica si uzine hidraulice.

Inaugurarea cursurilor Scolii Politehnice "Gh.Asachi", la 1 octombrie 1938, a fost socotita "o mare sarbatoare culturala a Moldovei", cât si a întregii tari.

În baza legii privind organizarea învatamântului superior (1938) Politehnicile au fost puse pe picior de egalitate cu Universitatile. Cele doua sectii aplicative ale Universitatii au devenit facultati ale Politehnicii, iar Facultatea de Stiinte agricole a Universitatii a fost trecuta la Politehnica sub numele de Facultatea de Agronomie. În acest fel Scoala Politehnica si-a început activitatea cu trei facultati: Electrotehnica, Chimie industriala, Agronomie.

În anul universitar 1939-1940 au fost înscrisi în anul I al Scolii Politehnice un numar de 257 studenti (96 la Electrotehnica, 83 la Chimie si 78 la Agronomie), iar în anul 1940-1941 numarul celor înscrisi în anul I a fost de 173.

În anul 1940 s-a înregistrat prima promotie de ingineri ai Scolii Politehnice "Gh.Asachi" din Iasi (formata din tineri care îsi începusera studiile în cadrul Universitatii), eliberându-se 97 de diplome de ingineri electrotehnisti si chimisti.

În pofida conditiilor nefavorabile generate de razboi, Politehnica ieseana si-a continuat activitatea, facultatile existente s-au dezvoltat, iar numarul studentilor a cresut.

În anul 1941 s-a înfiintat Facultatea de Constructii, iar în anul 1942 Facultatea de Electrotehnica a capatat si un profil mecanic, devenind Facultatea de Electromecanica. Din anul 1942 Scoala Politehnica a început sa functioneze cu patru facultati (Electromecanica, Chimie, Constructii si Agronomie), având 38 de catedre si 29 de conferinte.

În toamna anului 1941, în cadrul unor masuri de reasezare a învatamântului superior, guvernul României a hotarât transferarea Politehnicii din Iasi la Cernauti. Corpul profesoral al Politehnicii a socotit ca, prin aceasta prevedere a Legii, Scoala a fost "smulsa de la locul ei firesc, orasul în care a luat fiinta". Cu toate acestea, profesorii si-au dovedit atasamentul fata de institutia de învatamânt pe care o slujeau si s-au deplasat, în cea mai mare parte, la Cernauti. Speranta lor ca Scoala Politehnica sa se reîntoarca la Iasi s-a realizat abia dupa multi ani si în conditii foarte grele.

Extinderea frontului de rasarit si a operatiunilor de razboi pe teritoriul României, în primavara anului 1944, a determinat masuri de evacuare a întreprinderilor, institutiilor si populatiei din nord-estul tarii în alte parti ale teritoriului. În aceste împrejurari dramatice Scoala Politehnica a fost evacuata de la Cernauti la Turnu-Severin, cu tot corpul profesoral, studentii, personalul administrativ si cu întreaga baza materiala. Politehnica si-a închis cursurile, la Cernauti, pe data de 21 martie 1944, iar dupa cinci zile era deja stabilita la Turnu-Severin, având cel mai mare numar de studenti refugiati.

La mai putin de o luna dupa stabilirea la Turnu-Severin, datorita intenselor bombardamente ale aviatiei asupra orasului, Politehnica a fost mutata (începând cu data de 23 aprilie 1944) în comuna Deveselu.

La data de 25 octombrie 1944 razboiul a parasit granitele României.
Rectoratul Politehnicii iesene a cerut, în toamna anului 1944, gazduire temporara la Timisoara în vederea reluarii cursurilor, "deoarece Iasul era distrus", dar deplasarea nu s-a produs. În luna ianuarie 1945, în urma altor tratative pentru stabilirea sediului Politehnicii iesene, s-a pus la dispozitie, în Bucuresti, cladirea Academiei de Înalte Studii Comerciale (situata în Piata Romana).

Desi încerca sa gaseasca unele solutii provizorii pentru desfasurarea activitatii, conducerea Politehnicii a facut numeroase demersuri pentru revenirea la Iasi. La 22 noiembrie 1944 a adresat un memoriu catre primarul municipiului Iasi. În aceeasi luna s-a emis Legea nr.582, în care se preciza, la art.1, ca Politehnica "îsi reia sediul la Iasi, cu toate facultatile sale".

Revenirea la Iasi s-a produs la începutul lunii mai 1945. Pe atunci Iasul era "un oras în ruina, care nu poate oferi populatiei sale un mijloc de câstig, o farâma de pâine".
Neavând local propriu, Politehnica s-a întors în vechiul local al Universitatii, "care, în proportie de doua treimi, nu era utilizabil". Mobilierul era distrus aproape în întregime, instalatiile laboratoarelor deteriorate sau pierdute. Studentii nu aveau camine si cantine.

Redeschiderea oficiala a activitatii în Iasi, moment de adevarata sarbatoare, s-a produs pe data de 13 mai 1945, în prezenta ministrului Educatiei Nationale si a reprezentantilor autoritatilor locale.

În anii urmatori o parte din greutati au fost înlaturate si s-a restabilit spiritul universitar. Pâna în noiembrie 1946 au fost refacute apoape 200 de camere pentru sali de curs, seminarii, laboratoare, ateliere de întretinere, administratie, cu o suprafata totala de 6730 mp. S-au dat în folosinta doua camine studentesti (unul cu 100 de locuri si altul cu 200) si o cantina la care puteau lua masa, initial, 700 de studenti, apoi 900. În toamna anului 1946 Politehnica a fost dotata cu o litografie, deservita de noua lucratori, unde s-au tiparit, chiar în acel an, 22 de cursuri, în 4860 de exemplare.
Scoala Politehnica "Gh.Asachi" avea în anul 1945-1946 un numar de 1274 studenti (307 la Electromecanica, 308 la Constructii, 318 la Chimie si 341 la Agronomie).

În luna august 1948 s-a emis Legea pentru reforma învatamântului. Scoala Politehnica din Iasi a fost divizata în Institutul Politehnic "Gh.Asachi" si Institutul Agronomic "Ion Ionescu de la Brad". În noua structura organizatorica  Institutul Politehnic cuprindea patru facultati: Chimie industriala, Electromecanica, Constructii, si Mecanica.