Tensiuni şi deformaţii

Se consideră o bară prismatică de lungime L (fig. 7.1), pe a cărei suprafaţă se trasează o reţea de linii echidistante.

Aplicând asupra barei două forţe de forfecare, conform definiţiei de mai sus, se observă efectele acestei solicitări, astfel:

Þ În secţiunea solicitată apare un plan de dislocare, pe care cele două feţe ale secţiunii se deplasează reciproc. Rezultă că în bară (mai precis în secţiunea de forfecare) se produc defor-maţii specifice de lunecare, adică lunecări specifice (g), cărora le corespund tensiuni de tip tangenţial (t).

Þ Cu excepţia acestei dislocări, forma şi dimensiunile barei nu suportă modificări.

Þ Dacă se măresc forţele, atunci dislocarea continuă, până la ruperea barei, aria de rupere fiind egală cu aria secţiunii de forfecare.