A. Calculul îmbinărilor sudate

Sudurile sunt îmbinări de tip nedemontabil, având ca element principal “cordonul” din material de adaos care realizează efectiv solidarizarea elementelor metalice asamblate. Distrugerea sudurilor se produce, în general, sub acţiunea unor solicitări de forfecare.

Se consideră, ca exemplu, un cordon tipic de sudură “de colţ”, având formă de prismă dreaptă, cu baza un triunghi dreptunghic isoscel, folosit pentru îmbinarea a două table suprapuse, solicitate prin forţe de tracţiune (fig. 7.3). Se poate admite, pe baza observaţiilor experimentale, că ruperea prin forfecare a cordonului se produce de-a lungul planului său longitudinal care conţine înălţimea (a) a triunghiului de bază.

Fig. 7.3.

Cu alte cuvinte, aria de forfecare a cordonului de sudură are formă de dreptunghi, cu o latură reprezentată de lungimea sudurii (L_s), iar cealaltă egală cu , în care (g) este grosimea celei mai subţiri dintre tablele îmbinate.

În ideea de a se ţine seama de posibilele imperfecţiuni ale capetelor cordonului, se recomandă ca pentru lungimea reală a cordonului să se adopte o valoare ceva mai mare decât lungimea de calcul a sudurii, ceea ce se exprimă prin relaţia L = L_s + 2a.

Pentru efectuarea calculelor de rezistenţă în legătură cu îmbinările prin sudură, rezistenţele admisibile ale cordoanelor se aleg din cărţi de specialitate, în funcţie de materialul de adaos utilizat şi de parametrii tehnologici ai îmbinării.