B. Calculul forţelor tehnologice
la operaţia de tăiere
Ca
principiu, tăierea metalelor sau a altor materiale prelucrate sub
formă de table sau de foi se poate realiza în două moduri distincte:
Þ din aproape în aproape, pe contururi formate din
linii drepte, cu ajutorul unor utilaje de tip foarfece (ghilotine);
Þ pe un contur de formă complexă, dintr-o
singură apăsare cu forţa activă, prin intermediul unor
utilaje numite ştanţe, care pot fi de retezare, de decupare (pe un
contur deschis) sau de perforare (pe un contur închis).
Pentru
a se realiza tăierea tablei este necesar să fie
depăşită, prin solicitarea aplicată, rezistenţa la
rupere prin forfecare (trf) a materialului. Dacă se notează cu (g) grosimea
tablei, iar cu (LC) lungimea totală a conturului tăiat, la
o singură aplicare a forţei active, atunci forţa necesară
pentru tăiere va fi:
Fnec = LC × g × trf
De
obicei, mai ales în cazul producţiei de serie, operaţiile de
tăiere se execută prin montarea ştanţelor pe maşini de
presare (prese), care dezvoltă forţe suficient de mari pentru
prelucrarea simultană a mai multor piese, sau pentru tăierea tablelor
de grosimi mari.
Pentru realizarea corectă şi în condiţii de
siguranţă a operaţiei, se consideră că forţa
dezvoltată de presă (forţa tehnologică) trebuie să fie
cu cel puţin 30% mai mare decât forţa necesară, ceea ce se scrie
sub forma:
Ft min = 1,3 × Fnec
Pe
baza acestui calcul se poate alege maşina (presa) pe care se va executa
operaţia respectivă.