B. Calculul forţelor tehnologice la operaţia de tăiere

Ca principiu, tăierea metalelor sau a altor materiale prelucrate sub formă de table sau de foi se poate realiza în două moduri distincte:

Þ din aproape în aproape, pe contururi formate din linii drepte, cu ajutorul unor utilaje de tip foarfece (ghilotine);

Þ pe un contur de formă complexă, dintr-o singură apăsare cu forţa activă, prin intermediul unor utilaje numite ştanţe, care pot fi de retezare, de decupare (pe un contur deschis) sau de perforare (pe un contur închis).

Pentru a se realiza tăierea tablei este necesar să fie depăşită, prin solicitarea aplicată, rezistenţa la rupere prin forfecare (t_rf) a materialului. Dacă se notează cu (g) grosimea tablei, iar cu (L_C) lungimea totală a conturului tăiat, la o singură aplicare a forţei active, atunci forţa necesară pentru tăiere va fi:

F_nec = L_C × g × t_rf

De obicei, mai ales în cazul producţiei de serie, operaţiile de tăiere se execută prin montarea ştanţelor pe maşini de presare (prese), care dezvoltă forţe suficient de mari pentru prelucrarea simultană a mai multor piese, sau pentru tăierea tablelor de grosimi mari.

Pentru realizarea corectă şi în condiţii de siguranţă a operaţiei, se consideră că forţa dezvoltată de presă (forţa tehnologică) trebuie să fie cu cel puţin 30% mai mare decât forţa necesară, ceea ce se scrie sub forma:

F_{t min} = 1,3 × F_nec

Pe baza acestui calcul se poate alege maşina (presa) pe care se va executa operaţia respectivă.