Fig. 3.4. Contracţia transversală.

Fenomenul de contracţie transversală

Se poate observa cu uşurinţă că, odată cu alungirea unei bare supuse la tracţiune, se produce (deoarece masa de material din piesă nu creşte şi nici nu scade) o micşorare a dimensiunilor secţiunilor ei transversale, proporţională cu alungirea specifică (fig. 3.4).

Deformaţia pe direcţia perpendiculară pe axa barei (contracţia transversală) se calculează cu relaţia

(3.6)

iar factorul de proporţionalitate (n) se numeşte coeficientul lui Poisson şi reprezintă o altă constantă care caracterizează proprietăţile elastice ale materialelor. În calculele care nu necesită precizie mare se consideră că, pentru metale, valoarea acestui coeficient este n @ 0,3.

Dacă este necesară cunoaşterea precisă a acestui coeficient, atunci el se determină experimental, pe baza măsurării – de obicei prin tensometrie electrică – a deformaţiilor specifice de pe cele două direcţii, pe suprafaţa unei epruvete solicitate la tracţiune.