Definiţie

Încovoierea este solicitarea ce se produce în barele încărcate cu vectori de tip moment având direcţia perpendiculară pe axa lor longitudinală. Efectul produs în barele supuse la încovoiere este rotirea axei lor, într-un plan perpendicular pe vectorul moment, adică în jurul axei care reprezintă direcţia momentului încovoietor.

Dacă această axă coincide cu una dintre axele principale centrale ale secţiunii transversale a barei, atunci se produce o încovoiere simplă. În caz contrar, vectorul moment se va descompune pe cele două direcţii ale axelor principale (y) şi (z), iar solicitarea va fi de tip compus, fiind numită încovoiere dublă (oblică). Toate aspectele abordate în capitolul de faţă se referă la încovoierea simplă.