Reazeme şi reacţiuni

 

Corpurile solide care sunt desemnate să preia diverse încărcări trebuie să-şi păstreze, pe parcursul funcţionării ansamblului din care fac parte, o poziţie bine stabilită, adică să le fie împiedicate deplasările nedorite.

Dacă rezultanta (R1) a unui sistem de forţe care acţionează asupra unui corp solid este diferită de zero, atunci corpul respectiv se va deplasa prin translaţie, pe direcţia şi în sensul rezultantei (R1). Pentru a se împiedica această mişcare (deci pentru a fixa corpul), este nevoie de o forţă (R), egală şi opusă lui (R1).

În mod similar, dacă există şi este nenul momentul (M1) al rezultantei (R1) de mai sus, în raport cu un punct sau cu o axă oarecare, atunci corpul se va roti, faţă de reperul considerat, în conformitate cu sensul lui (M1). Pentru evitarea acestei mişcări, trebuie să se acţioneze asupra corpului cu un moment (M), de mărime egală şi de sens opus lui (M1).

Sarcinile (R) şi (M) se numesc reacţiuni, deoarece rezultă din rezemarea corpului, adică din acţiunea asupra lui a reazemelor care îi vor prelua, total sau parţial, posibilităţile de mişcare (gradele de libertate).

În studiul rezistenţei materialelor se utilizează, în principiu, trei tipuri de reazeme (fig. 1.3):

Fig. 1.3. Tipuri de reazeme.

a)    Reazemul simplu – împiedică deplasarea corpului pe direcţia axei reazemului, în punctul de sprijin, deci introduce o singură reacţiune, de tip forţă.

b)   Reazemul articulat (articula-ţia) – împiedică orice translaţie a corpului, în punctul de sprijin; cum un corp are, în plan, posibilitatea de a transla pe două direcţii, iar în cazul spaţial pe trei direcţii, rezultă că o articulaţie introduce reacţiuni de tip forţă pe două, respectiv pe trei direcţii (perpendiculare între ele), după cum problema se discută în plan sau în spaţiu.

c)    Reazemul încastrat (încastrarea) – fixează în totalitate corpul (adică îi preia toate gradele de libertate) în punctul de sprijin; ca atare, acest reazem introduce şase reacţiuni (trei de tip forţă, trei de tip moment, distribuite după axele de coordonate) – în cazul spaţial, respectiv trei (două forţe şi un moment) – în cazul plan.

Atenţie: Reacţiunile care nu sunt nule într-o încastrare corespund solicitării exterioare aplicate piesei!

Ca atare, într-o bară supusă numai la încovoiere (fig.1.3.c) nu există moment de răsucire în încastrare, iar într-o bară solicitată numai la răsucire (fig.1.3.d) – reacţiunea de tip moment încovoietor şi cele de tip forţă vor fi nule.