Metoda secţiunilor

Fig. 1.9. Principiul metodei secţiunilor.

Este vorba despre metoda folosită în studiul modului cum evoluează starea de solicitare de-a lungul unui corp solid aflat în echilibru sub o încărcare oarecare. Se admite că intensitatea solicitării, într-o anumită secţiune transversală, se exprimă prin forţele şi momentele interioare (numite eforturi) care pot fi evidenţiate în secţiunea respectivă.

Prin secţionarea imaginară a corpului (imaginat, pentru simplitate, sub formă de bară – fig. 1.9) cu un plan normal la axa longitudinală, situat la distanţa (x) faţă de unul dintre capete, se obţin două părţi de corp care, în principiu, nu se mai află în echilibru (fig. 1.10), adică rezultanta forţelor şi/sau momentelor care acţionează asupra lor diferă de zero. Echilibrul fiecăreia dintre părţi se poate reface prin introducerea, pe cele două feţe ale secţiunii (x), a perechilor simetrice (R) şi (M), care reprezintă de fapt rezultantele eforturilor interioare din secţiunea respectivă a piesei.

Fig. 1.10. Rezultantele eforturilor interioare din secţiunile transversale

ale unei bare, sub acţiunea unei solicitări oarecare.

Trebuie subliniat că sursa dezechilibrului părţilor de corp este îndepărtarea lor după secţionare. Ca urmare, rezultantele de mai sus exprimă efectele interacţiunii celor două părţi şi se vor calcula prin sumarea încărcărilor situate de o parte, respectiv de cealaltă, faţă de secţiunea (x).