Metoda eforturilor

Este folosită pentru rezolvarea sistemelor static nedeterminate. Dacă se notează cu (n) gradul nedeterminării, atunci etapele aplicării metodei pot fi descrise astfel:

1. Se transformă sistemul static nedeterminat într-unul static determinat, numit sistem de bază, prin îndepărtarea unui număr de (n) legături ale sale şi înlocuirea reacţiunilor corespunzătoare acelor legături cu forţele sau momentele (X_i), i = 1, 2, …, n. Acestea vor reprezenta necunoscutele problemei.

2. Se studiază eforturile din barele sistemului de bază, în (n+1) stări de solicitare aplicate acestuia, adică

· starea “zero” – solicitarea exterioară propriu-zisă, cu necunoscutele X_i = 0;

· stările “1, 2, …, n” – cu sistemul eliberat complet de solicitarea exterioară şi încărcat numai cu forţa (sau momentul) X_i = 1, celelalte necunoscute rămânând nule.

3. Se determină nişte “coeficienţi de influenţă” (d_ij), pe baza unor relaţii de calcul proprii fiecărei solicitări, rezultaţi din aplicarea metodei Mohr - Maxwell, de mai sus.

4. Se scriu cele (n) ecuaţii “canonice” ale metodei, sub forma

(4.13)

5. Prin rezolvarea acestui sistem de ecuaţii, se găsesc valorile celor (n) necunoscute care au format obiectul problemei.

Metoda are avantajul de a putea fi aplicată unor sisteme cu grad de nedeterminare oricât de mare, inclusiv prin folosirea unor programe de calcul automatizat. Detaliile aplicării ei vor fi exemplificate în capitolele următoare.