Energia potenţială de deformare la solicitarea de răsucire

Pe aceleaşi baze principiale ca la solicitarea axială, se poate calcula energia de deformare (U₁) care revine unităţii de volum a unei bare supuse la răsucire şi care se numeşte energie potenţială specifică de deformare:

(6.17)

Fiind cunoscută forma curbei caracteristice la răsucire pentru materialele tenace (fig. 3.7), rămân valabile consideraţiile făcute la solicitările axiale privind legătura dintre aria de sub curbă şi calculul energiei U₁.

Dacă se consideră o bară de arie transversală A şi lungime L, a cărei solicitare de răsucire este caracterizată prin efortul secţional M_t(x) şi tensiunea t(x)=M_t(x)×r/I_p(x), atunci se poate scrie energia ei potenţială totală de deformare sub forma:

Ultima integrală din această expresie reprezintă relaţia de definiţie a momentului polar de inerţie I_p(x), mărime care conduce la simplificarea numitorului fracţiei de sub integrala simplă, iar relaţia finală va fi:

(6.18)