B. Rezolvare prin metoda Mohr-Maxwell

Pentru aplicarea acestei metode este necesar să se introducă, succesiv, momente concentrate fictive egale cu o unitate în secţiunile de calcul, cu bara eliberată complet de alte solicitări (fig. 6.10 - a şi b – cu reprezentarea barei simbolizată prin axa ei).

Păstrând împărţirea în regiuni de mai sus, se vor obţine următoarele valori ale eforturilor secţionale de răsucire:

m¹(x₁)=m¹(x₂)=m¹(x₃)=1; m²(x₁)=0; m²(x₂)=m²(x₃)=1

Atenţie: Pentru ca metoda să fie aplicată corect, este obligatoriu să se păstreze aceeaşi împărţire în regiuni şi aceeaşi convenţie de semne pentru toate stările de solicitare studiate!

Valorile eforturilor se vor înlocui în câte o relaţie de forma (6.21), scrisă pentru fiecare dintre cele două stări fictive de încărcare. Deplasările unghiulare căutate se vor calcula astfel:

(6.25)

(6.26)

Se observă că integralele la care s-a ajuns coincid cu cele din relaţiile (6.23) şi (6.24), iar singura diferenţă la aplicarea celor două metode constă în modul în care se calculează derivatele parţiale.