B. Rezolvare prin metoda Mohr-Maxwell

Pentru aplicarea acestei metode este necesar să se introducă, succesiv, forţe concentrate fictive egale cu o unitate în punctele de calcul, cu bara eliberată complet de alte solicitări (fig. 5.11 – a şi b – cu reprezentarea barei simbolizată prin axa ei). Păstrând împărţirea în regiuni de mai sus, se vor obţine următoarele valori ale eforturilor axiale:

n¹(x₁) = n¹(x₂) = n¹(x₃) = 1; n²(x₁) = 0; n²(x₂) = n²(x₃) = 1

Aceste valori se vor înlocui în câte o relaţie de forma (5.37), scrisă pentru fiecare dintre cele două stări fictive de încărcare. Prin urmare, deplasările căutate se vor calcula astfel.

(5.41)

(5.42)

Trebuie remarcat de îndată că integralele la care se ajunge coincid cu cele din relaţiile (5.39) şi (5.40), deci singura diferenţă în aplicarea celor două metode constă în modul în care se calculează derivatele parţiale.

Fig. 5.11. Calculul deplasărilor axiale pe baza

teoremei Mohr - Maxwell.