A1. Aplicarea metodei geometrice
În acest caz se foloseşte condiţia de
fixare a capetelor ba-rei, care conduce la o ecuaţie de tip (5.46).
Pentru aceasta este nevoie să se cunoască valorile
parametrilor N(x) şi A(x), pe regiuni, în exprimare literală.
Pentru x1=(0; 2a) N(x1) = H1 
Notând 
, rezultă că A(x1)=A.
Pentru x2=(0; 4a) N(x2) = H1
-
Pentru x3=(0; 3a) N(x3) = H1
+
Diagrama
de efort axial poate fi schiţată, în această exprimare
dependentă de necunoscuta H1, aşa cum se arată în
figura 5.15.
Ecuaţia de tipul (5.46) va avea trei termeni, sub formă
de fracţii:
(5.47)
Dacă
se înmulţeşte această ecuaţie cu fracţia (strict
pozitivă) 
, se obţine o ecuaţie cu singura necunoscută H1
(deoarece toate eforturile axiale s-au calculat din partea stângă a barei,
în raport cu secţiunile considerate):
8H1 + 16H1 -
De
aici rezultă: 
, iar ecuaţia de echilibru duce la 
,
ceea
ce înseamnă că nedeterminarea a fost îndepărtată.