5. Sisteme de bare concurente
Fig. 5.22. |
5.9. Se imaginează un sistem de trei bare, identice ca material
şi secţiune transversală, dintre care una verticală, de
lungime L şi alte două aşezate simetric, cu încli-nare la
unghiul a (fig. 5.22).
Barele sunt articulate la capete şi concurente într-un punct
D, în care acţionează forţa con-centrată F, de
direcţie verticală.
Se propune să se deter-mine valorile eforturilor din cele
trei bare.
Rezolvare
Pe
desenul alăturat s-au reprezentat (exagerând mărimea
deformaţiilor), cu linii întrerupte, poziţiile punctelor sistemului
după aplicarea forţei F. Dacă se face o secţiune
imaginară prin cele trei bare, atunci se pun în evidenţă
eforturile axiale (Ni), singurele eforturi din barele sistemului
(datorită prinderii lor articulate la ambele capete).
Deoarece forţele care apar în problemă se întâlnesc în
punctul D1, rezultă că echilibrul lor se poate scrie numai
sub forma ecuaţiilor de forţe:
(5.67)
Din
prima ecuaţie rezultă egalitatea reacţiunilor din barele oblice
N1 = N3, care se verifică şi prin simetria lor.
Pe această bază, se poate constata că rămân de determinat două necunoscute, între care se
cunoaşte o singură ecuaţie
de legătură (cea de-a doua din sistemul de mai sus), care se scrie:
(5.68)
Problema
este deci simplu static
nedeterminată, iar cea de-a doua ecuaţie rezultă din
observarea relaţiilor geometrice dintre segmentele de bară care
formează triunghiul dreptunghic D1MD. Deformaţiile barelor
sunt foarte mici faţă de lungimile lor, astfel încât se poate
considera că unghiurile dintre bare nu se modifică, în starea
finală a sistemului.
Între laturile triunghiului citat există relaţia MD1=D1D
cosa, iar segmentele care apar în
această relaţie sunt egale cu deformaţiile barelor, astfel:
(5.69)
Din
enunţul problemei rezultă că barele au aceeaşi rigiditate,
iar segmentele din membrul drept al relaţiilor (5.69) au mărimile:
AD=L/cosa şi BD=L.
Rezultă că relaţia dintre cele două alungiri
se scrie
de unde se deduce o nouă ecuaţie
de legătură între necunoscute:
(5.70)
Sistemul
format din ecuaţiile (5.67) şi (5.70) permite rezolvarea
nedeterminării problemei.
Atenţie: Rezolvarea se face identic în cazul în care barele
oblice sunt diferite ca material şi arie transversală faţă
de bara din mijloc!
Metoda
prezentată este geometrică,
iar aplicarea ei este indicată în cazurile în care barele sunt
aşezate simetric, sau în care relaţiile dintre deformaţii pot fi
obţinute cu uşurinţă. Pentru celelalte situaţii se
folosesc metodele energetice de
rezolvare a nedeterminărilor.