Calcule bazate pe criteriul de
rezistenţă
Dacă
se ia īn considerare prima dintre ecuaţiile de echivalenţă
(1.18) şi faptul că tensiunile s(x) se distribuie uniform pe suprafaţa A(x) a oricărei
secţiuni transversale a barei, se poate scrie următorul şir de
egalităţi:
(5.3)
De
aici rezultă relaţia care este folosită la calculul tensiunilor efective din secţiunile
barei solicitate axial:
(5.4)
Această
relaţie permite efectuarea calculelor
de rezistenţă pentru piesa studiată. Calculele se fac īn
secţiunea solicitată cel mai puternic (aceea īn care tensiunea este
maximă), numită secţiune
periculoasă a piesei. Pentru stabilirea acestei secţiuni, se
obişnuieşte să se traseze diagrama
(variaţiei) tensiunilor s(x), pe lungimea barei considerate.
Īn conformitate cu criteriul de
rezistenţă, relaţia de calcul se va scrie:
(5.5)
īn care mărimea (sa)
reprezintă rezistenţa admisibilă la tracţiune a
materialului piesei sau, īn cazul materialelor care au rezistenţe diferite
la tracţiune şi compresiune, rezistenţa admisibilă
corespunzătoare tipului de solicitare din secţiunea periculoasă
a barei.
După cum s-a arătat
anterior, calculele de rezistenţă se pot face urmărind trei
aspecte:
a) Verificarea corectitudinii
proiectării piesei, adică a respectării inegalităţii
(5.5); dacă sensul inegalităţii nu se respectă, atunci
trebuie să se mărească aria efectivă a secţiunii de
calcul, pānă la obţinerea rezultatului dorit.
b)
Aflarea forţei maxime suportabile
de bara studiată, numită forţă
capabilă a barei:
(5.6)
c) Dimensionarea piesei, adică
stabilirea dimensiunilor minime
necesare ale secţiunilor ei transversale, după relaţia:
